Când totu-i clătinare, Tu-mi ești Stâncă!
De omu-i schimbător, rămâi la fel!
Ți-e Gândul numai Lege și Poruncă
Și Caracterul vrednic în etern... !
Când totu-i întuneric, Tu Lumină
Răsari în noaptea neagră de abis...
Și-n inima-mi ce tace în ruină
Ești Cântec, Viață, Sens, Iubire, Vis... !
Când totu-i nemilos, Tu îmi ești Mamă...
Spre Dreapta Judecată Tu-mi ești Har...
Și știu că-s ticălos, dar nu mi-e teamă,
Căci Miel Te văd, înjunghiat pe-Altar... !
Și când Te văd, cunosc c-am fost odată
Așa de demn de moarte și de rău...
Dar Tu îmi ești Dreptate demonstrată
Și port pe frunte azi Numele Tău... !
Isuse scump, nimic nu m-osândește,
Că-n Ființa Ta nimic nu s-a aflat!
Și Cerul Tău de îngeri mă privește
Așa străpuns de dor și-nduioșat...
Când totu-i osândire, Tu la moarte
Te dai, ca pentru noi să o stârpești...
Ca-n Pâinea și în Vinul ce se-mparte,
Noi să gustăm și azi cum ne iubești... !
Amin.
30 septembrie 2024